Exerciții TOEFL Reading: dă un test TOEFL Reading gratuit cu răspunsuri și află despre noile tipuri de întrebări Reading

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că un cuvânt simplu, cu rol structural, dintr-un conector poate deveni ușor un spațiu liber.

Un verb exprimă o acțiune sau o stare. Trebuie să se potrivească cu subiectul și cu timpul propoziției. Un verb poate apărea și ca participiu terminat în „-ing” sau „-ed”.

Indicii: găsește subiectul, apoi întreabă-te ce face sau în ce stare se află. Verifică verbele auxiliare din apropiere, precum „is”, „was”, „has” sau „can”.

Un verb modal este un verb auxiliar special care exprimă posibilitate, capacitate, permisiune, sfat, predicție sau necesitate. Cele mai folosite verbe modale sunt „can”, „could”, „may”, „might”, „must”, „should”, „will” și „would”.

Cel mai puternic indiciu este cuvântul de după spațiu: un verb modal este urmat de obicei de forma de bază a verbului, fără „to”. De exemplu: „might occur”, „could explain” și „should compare”.

Un adjectiv descrie un substantiv. De obicei apare imediat înaintea acelui substantiv sau după un verb copulativ precum „be”, „seem” sau „become”.

Indicii: uită-te imediat după spațiul liber după un substantiv sau uită-te în stânga după un verb copulativ. „More”, „most”, „-er” și „-est” indică și ele un adjectiv.

Un adverb determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Îți poate spune cum, când, unde sau în ce măsură se întâmplă ceva.

Terminația -ly este un indiciu puternic, deși nu orice adverb se termină în -ly și nu orice cuvânt terminat în -ly este adverb. Verifică rolul cuvântului în propoziție.

O prepoziție este un cuvânt scurt, cu rol structural, care arată o relație: loc, timp, direcție, sursă sau mijloc. Exemple frecvente: „in”, „on”, „at”, „by”, „with”, „through” și „between”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că și cuvintele structurale foarte simple sunt adesea tăiate.

Un determinant introduce sau limitează un grup nominal. Ne spune care anume, câte sau al cui. Exemple: „a”, „an”, „the”, „this”, „these”, „each”, „every”, „several” și „many”.

Mulți candidați se așteaptă ca un text academic să testeze doar vocabular complicat, precum „photosynthesis” sau „archaeological”. În realitate, această sarcină scoate litere din cuvinte aflate la intervale regulate, așa că micile cuvinte gramaticale care introduc substantive apar des ca variante posibile.

Nu trebuie să știi fiecare cuvânt dificil ca să rezolvi aceste spații. Gramatica îți dă un punct de plecare sigur, iar literele vizibile îți confirmă alegerea.

1. Ignoră pentru moment literele vizibile.
2. Citește cuvintele din ambele părți și întreabă-te: ce rol trebuie să aibă cuvântul care lipsește?
3. Anticipează categoria: substantiv, verb, verb modal, adjectiv, adverb, prepoziție sau determinant.
4. Folosește literele vizibile și sensul doar după ce știi categoria.

Un substantiv denumește o persoană, un loc, un lucru sau o idee. În propoziție, are adesea unul dintre aceste două roluri: subiectul care face acțiunea sau complementul (obiectul) care o primește.

Caută indicii clare: „a”, „an”, „the”, „this” sau „that” înaintea spațiului; un adjectiv chiar înaintea lui; sau un verb ori o prepoziție care are nevoie de un complement după ea.

Unele substantive fac parte din expresii de tranziție fixe, care leagă ideile. Învață toată expresia ca pe o singură unitate utilă: de exemplu, „in fact” și „as a result”.